....

I was never capable to describe myself, but I found something that pretty much says everything.

        Eu sunt un fel de broscuta testoasa, am o carapace mare care pare atat de rezistenta incat as putea suferi orice lovitura, dar inauntru sunt doar eu goala, micuta, singura. Par cea mai puternica persoana pentru unii din prietenii mei, nu am prieteni care sa ma fi vazut plangand care sa ma fi vazut atat de trista incat nu as fi putut sa le ofer un zambet, dar cand sunt doar eu inauntru carapacei mele plang si sufar si nu imi gasesc coltul potrivit si mi-e frig si apoi scot capul din carapace pentru ca sunt pregatita sa rad din nou.
       Majoritatea cunoscutilor mei au spus :"daca ar fi sa te asociem cu un animal, tu ai fi o pisica". Poate pentru felul in care imi place sa ma alint, poate pentru modul in care "calc fara sa fac nici un zgomot", poate de aceea ma considera a fi o pisica.
 Pisica neagra, asta as putea fi. Consider ca problemele mele trebuie sa mi le rezolv eu, pentru ca asa e mai bine, desi cer sfaturi niciodata nu iau seama de ele mereu fac ce consider eu ca e mai bine... cel putin asa sunt singura vinovata. Sunt o pisica... sunt subtila si par atat de inofensiva, atat de naiva cu ochii mei mari atintiti doar spre soare. Sunt neagra pentru ca atunci cand soarele la care imi era atintita privirea mi-a fost furat, sunt o "umbra", mereu acolo urmarindu-mi "hotul" desi el nu ma vede si nu imi simte prezenta niciodata. Priveste in ochii mei, o sa vezi iubire doar cand ma uit la soare, o sa vezi intuneric cand lumina lui nu imi incalzeste privirea si o sa cunosti razbunare daca mi-l vei fura.
       Ma alint doar cand simt nevoia sa vad ca sunt iubita si ca cineva tine la mine, ghearai si musc cand ma ranesti, sunt atat de simplu de descris si totusi atat de complicata.